De ce au copiii nevoie de Inteligenta Emotionala
Ca părinți, membri ai familiei sau mentori, ne dorim ca cei mici să aibă o viață împlinită. Mai exact, ne dorim:
să fie sănătoși
să își descopere pasiunile
să aibă succes în domeniul profesional
să aibă relații armonioase cu ei înșiși și cu cei din jur
să se poată exprima liber și asertiv
să poată primi și oferi feedback
să poată pune limite
să fie curioși
să evolueze
să fie autonomi
Și ce facem pentru ca aceste lucruri să se îndeplinească?
Unii dintre noi, în funcție de educația pe care am primit-o sau ne-am oferit-o singuri mai târziu, îi încurajăm pe copii să deprindă abilitățile necesare de Comunicare și Inteligență Emoțională.
Mai exact, îi încurajăm să:
înțeleagă faptul că trupul lor este casa lor și că grija pentru sănătate este o bază importantă pentru ca toate celelalte să se consolideze
să testeze diverse domenii, precum muzică, sport, înot, dans, karate, desen și alte pasiuni, inclusiv cursuri de dezvoltare personală
să înțeleagă principiile educației financiare, să muncească uneori pentru bani, să economisească, să îi cheltuie înțelept, să dăruiască
să își facă un plan de urmat atunci când își doresc să aibă o anumită profesie, să înțeleagă ce studii au nevoie, unde pot exersa, cum capătă experiență și cum să nu renunțe la greu
exprime ceea ce simt și ce gândesc într-o manieră asertivă, sinceră, fermă, dar delicată
să își înțeleagă nevoile și să le observe și pe ale celorlalți și să negocieze
să se stimeze și să îi respecte și pe ceilalți, astfel încât să nu accepte să stea în relații toxice
să fie dornici să învețe lucruri noi mereu, să vadă locuri noi, să cunoască oameni noi
să nu rămână în urmă cu tehnologia (în limite sănătoase), căci face parte din prezentul și din viitorul lor
să fie capabili să ia decizii în acord cu intuiția lor și să nu perceapă libertatea drept libertinaj
Aceste lucruri înseamnă că, inclusiv în relația cu noi, copiii pot exprima ce simt, ce gândesc, pot pune limite, pot negocia, pot cere și oferi, pot refuza, pot alege din opțiunile date, în pofida dorinței noastre de a alege ceva anume.
Înseamnă că ne dorim să creștem adulți, nu să rămână copii dependenți de adulți.
Înseamnă că NU:
nu facem în locul lor lucruri pe care deja le pot face singuri de la anumite vârste (mici gustări, curat în cameră, pregătit ghiozdan / bagaj, făcut planul pentru anumite teme, organizat timpul cu prietenii etc.)
nu îi batem la cap să aibă grijă de ei, mai mult decât e cazul (le arătăm rutinele noastre, îi ajutăm să le respecte pe ale lor și le dăm libertatea să le respecte sau să vadă consecințele; de pildă, dacă nu strâng lucrurile din cameră din când în când, le va fi mult mai greu să facă ordine când se apucă și vor învăța să nu mai amâne)
nu le impunem noi un domeniu profesional sau conex în care să se dezvolte (banii se pot face din orice fac ei cu pasiune, nu doar din meseriile consacrate; în plus, până vor crește, vor exista noi meserii pe care unii dintre noi poate că nici nu ni le imaginăm încă)
nu le dăm mai mulți bani decât e cazul, le plătim datoriile sau le cumpărăm orice își doresc, fără o analiză a nevoilor și dorințelor și a bugetului
nu îi lăsăm de capul lor în alegerile importante pe care încă la anumite vârste nu le pot percepe în ansamblu (le explicăm opțiunile, consecințele, le oferim direcția de care au nevoie și apoi îi lăsăm să decidă, dacă este decizia lor)
nu intrăm în starea lor emoțională și în câmpul lor de energie când au o criză (ne păstrăm în măsura posibilităților calmul și fermitatea, dragostea, și înțelegem că au nevoie de o direcție, nu de o ceartă sau de o morală, chiar dacă felul în care cer ajutorul nu este cel mai plăcut)
nu le rezolvăm noi polemicile și problemele cu prietenii sau cunoscuții (îi ajutăm să își identifice nevoile, să le vadă pe ale celorlalți, să fie empatici, asertivi, să negocieze, dar îi lăsăm să o facă ei)
nu le respingem cu totul anturajul și preferințele (mulți dintre ei vor să facă parte dintr-un grup, dintr-o comunitate, din societate; unii se identifică cu genul trap, alții cu genul rock, unii baletul și așa mai departe; vedeți ce anume îi atrage la anturajul către care tind și fiți alături de ei să vadă și ce alte opțiuni au să își îndeplinească nevoile și dorințele; înțelegeți înainte de a judeca)
nu îi constrângem complet, din dorința de a-i controla, sau nu îi lăsăm să treacă peste limitele și valorile familiei, să facă ce vor, cum vor, când vor, până când au maturitatea necesară; aveți încredere în discernământul vostru și în ei (din greșeli învățăm cel mai ușor, să sperăm că nu vor fi din acelea care să coste mult)
Ceea ce fac eu la Cursul individual de Comunicare și Inteligență Emoțională pentru copiii cu vârste de minim 6 ani și pentru adulții dornici să se dezvolte, este să îi ajut să își vadă potențialul, să înțeleagă cum funcționează corpul lor, creierul lor, emoțiile lor, să își descopere valorile și să își maximizeze abilitățile menționate mai sus. Să învețe ce presupune procesul de comunicare, cum se construiește relația cu ei și cu cei din jur, cum să integreze anumite dezamăgiri, traume, pierderi și cum să își redirecționeze gândurile și energiile negative.
Fac toate aceste lucruri alături de ei nu doar prin discuții, ci mai ales prin activități și jocuri, iar majoritatea prind drag foarte repede și aripi în timp.
Îmi place să lucrez față în față, însă de când cu pandemia, varianta online a devenit și ea o opțiune. Dacă vreți să urmeze copilul cursul sau sunteți interesați pentru dumneavoastră sau echipa de la job, dați-mi un semn și vă ofer restul detaliilor. Aici aveți o descriere mai amplă a cursurilor pregătite în mod special pentru adulți. Abia aștept să ne cunoaștem!