Cum puteți ajuta copilul să își facă prieteni buni

Una dintre principalele suferințe ale unui copil atunci când intră în colectivitate este aceasta: „nimeni nu vrea să fie prietenul meu”. Sau în alte cuvinte, „nimeni nu vrea să se joace cu mine”, „copiii mă ignoră”, „mă plictisesc”, „eram prieteni, până a apărut altcineva”. Sau, extrema cealaltă, „am un prieten, dar vrea să fiu prieten doar cu el”.

Etapa aceasta când copilul învață să își găsească rolul într-un grup, într-o relație de prietenie, este foarte importantă nu doar pentru că nu se va mai plictisi, ci pentru că se va simți văzut și acceptat așa cum este el, valorizat pentru cine este el. Pentru acest lucru e nevoie ca mai întâi să știe el cât de valoros este, precum orice alt copil, și ce să facă pentru a petrece timp de calitate cu ceilalți și a se împrieteni.

Când nu atrage copilul prieteni buni?

- Când el nu este prieten cu el însuși

- Când el nu se respectă, nu se apreciază, nu se consideră valoros

- Când pune frica de respingere în față, pentru că el se respinge primul

- Când nu face ceva firesc pentru a intra în conexiune cu ceilalți, ci joacă rolul victimei, stând singur într-un colț

- Când crede că pentru a avea prieteni trebuie să fie într-un fel anume sau să le facă mereu pe plac

- Când consideră că valoarea lui sau a altui copil constă în ce are și ce face fiecare, nu în cum este fiecare ca om și cum se simt oamenii când stau împreună

- Când vizează mai degrabă copiii care îl resping sau nu îi dau atenție, față de cei care chiar ar dori să îi fie prieteni

Ce poți face pentru a-l ajuta pe copil să aibă prieteni buni?

- Să îl ajuți să își crească încrederea în sine, identificând și punctele lui forte, nu doar pe cele slabe (vedeți împreună la ce se pricepe, ce valori are, ce îi place la el și nu accepta să încheiați activitatea cu „nu-mi place nimic”)

- Să îl încurajezi să își valorizeze talentele și să participe la noi activități unde poate cunoaște noi copii, căci stima de sine vine și odată cu reușitele

- Să îi explici ce înseamnă un prieten bun (care ajută, respectă, iubește, este sincer, oferă timp etc) și să îl încurajezi să fie și el un prieten bun pentru cei din jur

- Să îi povestești cum ai închegat primele relații de prietenie, care s-au mai păstrat, ce ai făcut când ai fost respins sau s-au destrămat din varii motive (nu toate prieteniile sunt veșnice)

- Să discutați împreună ce pași poate parcurge la grădiniță sau școală pentru a se apropia de colegi sau de ceilalți copii la un loc de joacă (replica „vrei să fii prietenul meu” când cei doi copii abia se cunosc mai degrabă sperie, decât apropie; pot face cunoștință în schimb, pot vorbi despre ce se joacă, ce pasiuni au etc.)

O prietenie este bilaterală, necesită dorință și atenție de ambele părți sau din partea tuturor, dacă este un grup.

Când copilul vrea să facă parte dintr-un grup deja format, poate fi mai dificil la început, însă o strategie bună este să se apropie pe rând de cei care formează grupul și să nu aibă așteptarea să participe din start la toate activitățile lor. Acolo este vorba despre o echipă care, pentru a primi un nou membru, are nevoie să se destructureze și restructureze și nu mereu membrii echipei sunt dispuși să piardă dinamica obișnuită.

Apoi, pauzele de la școală nu sunt suficiente pentru a se lega prietenii. Copiii au nevoie să se întâlnească și într-un mediu mai flexibil, în parc, la ei acasă, la o piesă de teatru pe care să o discute apoi, la un loc de joacă. Să petreacă timp necondiționați de structura școlii și să se poată descoperi mai bine unii pe alții prin diverse jocuri și activități. Atunci apar și defectele fiecăruia, dorința de a stabili primul jocul, sau de a câștiga mereu sau de a avea doar el dreptate etc, moment bun pentru a învăța să negocieze, să pună limite și să și accepte că nu e nimeni perfect.

Și, nu mai puțin important, când un copil este respins de un coleg, poate fi învățat că acest lucru nu are adesea legătură cu el (decât dacă a avut un comportament nepotrivit). Respingerea are legătură cu cel care respinge, care își dorește un alt tip de prieten sau nu știe cum să relaționeze cu toți colegii. Prin urmare, dacă îți spune copilul că este respins, explică-i faptul că noi stăm în preajma oamenilor alături de care ne simțim bine (confortabili, mirați, uimiți) și că este perfect normal să nu putem fi prieteni cu toată lumea, nu ne potrivim cu valorile sau felul de a fi al tuturor.

Important este să ne îndreptăm către acele persoane care chiar vor și pot să ne fie prieteni, să fie oamenii noștri dragi și noi ai lor. Deci ce poate face copilul când este respins? Să caute un alt prieten sau o altă formă de joc pe moment.

Îmi amintesc acum de o fetiță care nu avea niciun prieten când am început să lucrăm împreună, iar până la finalul întâlnirilor nu doar că își umpluse casa de prieteni, dar i-a mai și adus cu ea la curs și la celalte activități ale ei. Pentru că la Cursul de Comunicare și Inteligență Emoțională avem o oră dedicată prieteniei, o oră în care discutăm aceste aspecte și descoperim prin activități creative pași și strategii pentru a ne face prieteni. Lucruri care pot fi și aplicate imediat, atunci când copiii participă la curs în formatul de grup, întrucât ei abia așteaptă să afle și să pună în practică lucruri noi. Doar au nevoie de un ghidaj bun.