Cum să fii mindful în vreme de criză

M-am trezit foarte panicată azi dimineață. Voi scrie întâi despre panică și apoi despre soluții, căci mă conectez cu tine mai mult în vulnerabilitate, și mai puțin în sfaturi. Așadar, visasem că există un monstru numit Covid19 și că l-au trimis chinezii după mine. Monstrul era format din impulsuri electrice, ceva ce văzusem într-un trailer cu o zi înainte. Și îmi făceam planuri cum să scap de el și în ce țară să fug.

Mi-am dat seama că deși am ales să am o stare de pace și să îmi concentrez energia spre a crea mai departe ce pot în contextul dat, mintea mea fusese expusă la tot felul de informații și stimuli provenite în special de pe rețelele sociale. Din postări, din discuțiile de pe grupuri, de la știrile furnizate de companiile media și tot așa. Și le amestecase pe toate noaptea într-un cocktail de coșmar.

Culmea e că îmi vine greu să nu mai intru pe rețelele sociale în această perioadă, cum poate se mai întâmplă și altora, deși observ că efectul nu este unul pozitiv. Aud peste tot în jurul meu despre FOMO, fear of missing out, în acest caz frica de a nu-mi scăpa vreo informație prețioasă. Mai există și un raționament viclean care justifică totul, căci sunt antreprenor, ar trebui să fiu la curent cu tot ce se întâmplă, pentru a putea lua cele mai bune decizii cu privire la activitatea mea. Și la oamenii cu care lucrez. Și la mine personal.

Apoi, dacă fac o singură vizită la magazinul din cartier observ și simt o altă frică, una colectivă. Aceea că „nu am destul”. Nu am destule informații devine nu am destule provizii, nu am luat în calcul tot ce aș putea folosi în perioada următoare. Dar oare oamenii dragi au? Oare e bine să meargă ei să ia, chiar cu toate măsurile, oare e bine să mai folosească autobuzul? Și tot așa. Cred că știi și tu cam cum sar gândurile ca o mingiuță zilele acestea, de la ce a fost la ce va fi.

Cum rămâne cu prezentul? Cum rămâne cu viața și abundența?

Din fericire, activitatea mea de zi cu zi este aceea de trainer. Îi ajut pe copii și adulți să dobândească sau să dezvolte abilități de comunicare, inteligență emoțională, mindfulness* și vorbit în public. Și mă ajut și pe mine. Le-am scris pe toate cele de mai sus legate de panică pentru că fac parte din realitatea minții mele, dar așa cum îi învăț și pe oamenii mici și mari care vin spre mine, sunt mai mult decât mintea mea.

Mintea mă…minte uneori. Corpul niciodată. Motiv pentru care în multe dintre tehnicile și exercițiile mindful sau de gestionare a emoțiilor implic trupul.

Iată câteva exemple simple și scurte din ce am făcut eu și ce poți face și tu, dacă ești dispus, zilele acestea:

1. Atenția pe respirație.

   Respirația este legătura mea cu viața. Aerul care intră și iese din corpul meu îmi amintește că încă trăiesc. Întrucât orice frică își are până la urmă rădăcina în frica de moarte, respirația are rolul de a mă ajuta să mă calmez.

   Mutând atenția de pe minte pe corp, prin observarea respirației, se calmează amigdala (centrul emoțiilor din creier responsabil de reacții automate) și se activează cortexul prefrontal (partea din creier responsabilă cu discernământul). Așadar, de fiecare dată când vezi că zboară mintea sau că se instaurează panica, respiră profund.

2. Mindset pe abundență.

   Mintea nu mă lăsa în pace ușor, treaba ei este să gândească, să facă diverse scenarii, să găsească soluții și căi de ieșire în caz de pericol. Să creeze amintiri, să facă asocieri, tot din dorința de a nu mai fi expusă răului și, deci, pericolului de a muri.

   Dacă tot vrea să gândească, am ales să îi dau o direcție mai clară și potrivită în această perioadă de criză (și nu numai): starea de abundență. Am scris stare pentru că așa și este, nu este o idee, ceva cuantificabil extern în mod special, ci este un mindset și o stare. Gândesc pe de o parte că sunt în abundență, pe de alta respir și îmi simt fiecare parte a corpului ca făcând parte din această abundență. Fac acest lucru de mai mult timp, dar mai intens în perioada aceasta. Mai ales că am primit acest exercițiu ca recomandare și de la Daniela Bercu, psihoterapeut și terapeut holistic, la care am ales să merg de ceva vreme.

   Când cred că sunt în abundență și mă simt ca atare, conștientizez cât de bogată sunt în resurse și potențiale, se activează această bogăție interioară care o determină și pe cea exterioară. Doar că de data aceasta mă voi simți împlinită din start și voi avea de ajuns. Voi avea destul din orice. Altfel, dacă îmi mut atenția pe exterior și pe bogăția din afara mea, voi putea număra în cifre, ca omul Micului Prinț, dar nu voi fi tare fericită. Căci, până la urmă, nimic din cele exterioare nu mă vor împlini.

   Dacă nu mă crezi pe cuvânt, fă-ți în fiecare seară o listă cu 3 motive de bucurie din ziua care tocmai a trecut. La început s-ar putea să ți se pară greu să le identifici, dar în cele din urmă vei vedea că sunt mai mult de 3. Cam atât de bogat ești și bucuria va crește, pe măsură ce practici exercițiul.

3. Hrană pentru prevenție, nu pentru panică.

   Mai ales la cursul de Mindfulness vorbesc despre relația cu mâncarea și despre #mindfuleating. Mi-am dat seama acum câțiva ani că mă iubesc puțin când mănânc prost sau deloc. Că ofer mare parte din energia mea celorlalți, mai puțin mie. Dar de unde să dau, dacă eu nu am? Mi-a fost ușor să am mai multă grijă apoi, căci iubesc mâncarea sănătoasă, sunt fan legume, fructe, verdețuri, hrișcă, quinoa. Mai mult pește, mai puțin carne de de curcan, porc sau vită. Mai deloc lactate. Desigur, aici ești liber să alegi după propriile preferințe și după tipul de regim necesar corpului tău, până la urmă, cum îl educi, așa îl ai, o să îi placă și cele sănătoase, odată ce se obișnuiește cu ele.

   Dar în ceea ce privește asocierile nepotrivite de alimente sau întărirea sistemului imunitar, tind să cred că ne găsim în aceeași oală.

   Prin urmare, în aceste zile de criză am ales să hrănesc prevenția, și nu panica. M-am concentrat pe dorința de a rămâne sănătoasă, și nu pe frica de a mă îmbolnăvi. (Acesta este un alt exercițiu pe care îl recomand, transformarea fricilor în dorințe).

   Și am gătit în așa fel încât să mă asigur că trupul meu primește nutrienții de care are nevoie. Am suplimentat cu polen crud, vitamina C, sucuri, smoothie-uri, spanac, urzici, salate, ghimbir, usturoi, cam tot ce aveam prin casă și știam eu că mă poate ajuta în această etapă să rămân sănătoasă.

Tototdată, refuz să încep și să închei ziua direct cu informații noi. Aleg să mă pregătesc pentru ziua care începe și să mă detașez de ea, la final, prin mici meditații, plimbări, aerisirea casei, sport, videoclipuri cu sunete din natură (păsări, râu etc.). Și, dacă tot lucrez de acasă și am toate instrumentele și jocurile cu mine, m-am și distrat alături de partenerul de viață, ultimul lucru pe care aș vrea să îl pierd acum ar fi simțul umorului sau capacitatea de a mă bucura.

Știu că această etapă va trece și ea și că viața nu este liniară, important este ce fac eu acum și aici, cum aleg eu să-mi continui dansul. Să fie cu folos!

*Mindfulness (a fi mindful) - dacă nu ai auzit încă de acest concept - presupune să fiu atentă aici și acum, non-critic, pentru observarea, integrarea și eliberarea tuturor gândurilor, senzațiilor și emoțiilor mele și ale celorlalți. La început a fi mindful înseamnă a face diverse exerciții de respirație, imaginație, observare a corpului, meditație. Ulterior, acest concept este dezvoltat la nivel de atitudini și reacții și devine, aș spune eu, o stare de spirit. Pentru a rămâne mindful cât mai mult timp, am nevoie de ancore în prezent, iar eu îi ajut pe copii și adulți să le găsească pe ale lor și să le utilizeze.